GÂND LA CEAS DE SĂRBĂTOARE NAȚIONALĂ

1 decembrie 1918 -1 decembrie 2021

La 1 Decembrie 1918 românii din toată țara își trimiteau delegații să exprime voința lor de fi uniți în cuprinsul granițelor strămoșești, greu încercate de-a lungul secolelor! Ultima filă a unui vis era astfel scrisă, respectiv unirea Ardealului cu România. 1 Decembrie devenea dupa 1990

Zi Națională,  când fiecare român, oriunde s-ar afla simte și rezonează cu celalalt român ca un frate. Entuziasmul copleșitor din care s-a născut acest moment a fost rodul unei lungi așteptări, a unui efort complicat în condiții de război, cu pierderi de oameni dragi, cu încrâncenări din partea dușmanilor, cu fermitatea Regelui Ferdinand, a Reginei Maria, a unor  oameni politici basarabeni, bucovineni, ardeleni, regățeni, precum, Iuliu Maniu,  Ion I. C. Brătianu, Ion Nistor, Constantin Stere, Iancu Flondor, Alexandru Vaida –Voevod, Gheorghe Pop de Băsești, Samoilă Mârza, Sextil Pușcariu, Take Ionescu și alții.

Elita timpului, indiferent de opțiuni politice a lucrat la unitatea României, nu a așteptat de la Europa în dar un stat unit și suveran. Românii acelui timp au așezat pe harta Europei în  locul legiuit și legitim, Țara Noastră. Sentimentul de apartenență la neam și loc a fost liantul care a făcut ca astăzi să existăm. Ceea ce suntem noi ca țară își are rădăcina în acel moment istoric, de la 1 Decembrie 1918. Ceea ce vom avea noi, ca țară, depinde de modul în care rămânem uniți. Cum este posibil? Prin muncă cinstită, prin învățătură temeinică, prin respect față de cei care sunt părinți , frați, bunici, profesori și oameni devotați binelui național, prin neuitare de înaintași și ținerea de minte a binelui făcut de acei români patrioți, cu adevărat, pe care Istoria i-a reținut.

Să mulțumim celor care au făcut posibilă România ca stat și națiune europeană, să mulțumim că oriunde ar fi semenii noștri au o țară la care să se raporteze, să se întoarcă, o naționalitate distinctă care să le exprime proveniența. Să dorim de Ziua Națională, nouă și fiecărui român de aici și pretutindeni, înțelepciune spre unitatea de trăire și existență! La mulți ani, România! La muțti ani, români! Să ne mândrim și să nu uităm!

Conducerea Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Iași urează tuturor elevilor, profesorilor, părinților, personalului și partenerilor săi, ani buni și rodnici cu sănătate și lucrare unitară întru simțire românească!

Iuliu Maniu și contribuția lui la Marea Unire de la 1918

Aniversăm la 1 Decembrie, marea împlinire a poporului român: formarea României Mari. Rezultatul unui efort colectiv, România dodoloață, cum sugestiv a caracterizat-o Lucian Blaga, este supremul argument că în momentele decisive ale istoriei, românii au reușit să constituie o singură națiune, solidară și puternică.

Idealul reîntregirii neamului românesc a fost obiectivul fundamental al înaintașilor noștri, iar reușita lor reprezintă cea mai mare realizare din istoria națiunii române.

Marea Unire este mai mult decât un eveniment amintit într-o carte de istorie. Este un simbol al unității, curajului și al devenirii poporului român, dar și un prilej de aducere aminte și de exprimare a recunoștinței față de înfăptuitorii Unirii.

Formarea României Mari a fost înainte de toate, împlinirea unei generații remarcabile de politicieni, care s-au identificat cu aspirațiile legitime ale națiunii române. Personalități în frunte cu ardelenii Iuliu Maniu și Alexandru Vaida-Voevod, basarabenii Constantin Stere și Pantelimon Halippa, bucovinenii

Ion Nistor și Sextil Pușcariu s-au dăruit cauzei naționale. Alături de Regele Ferdinand și Regina Maria și împreună cu Ionel Brătianu și capii bisericilor surori, episcopul ortodox Miron Cristea și episcopul greco-catolic Iuliu-Hossu, ei au exprimat cele mai puternice simțăminte de unitate ale românilor.

Prin dăruirea, curajul și patriotismul de care au dat dovadă, într-un moment decisiv al istoriei neamului românesc, aceste personalități se constituie în repere morale pentru generațiile mai tinere. Dar fără suportul națiunii, Unirea nu s-ar fi realizat. Era nevoie ca Iuliu Maniu și ceilalți lideri să aibă în spatele lor energiile, vigoarea și voința unei națiuni aflată într-un moment de răscruce pentru prezentul și viitorul neamului românesc.

Nici o altă personalitate implicată în evenimentele istorice din anul 1918 nu a influențat cursul istoriei cum a făcut-o Iuliu Maniu.. Exemplar prin atitudine, marele om politic a fost decis să acționeze în spiritul interesului național. Ezitările sau temerile, poate firești, în acele zile încordate, au fost înlocuite cu acțiunea directă și hotărâtă pentru realizarea Unirii. Maniu a exprimat clar și elocvent, convingerea și încrederea românilor că nimeni și nimic nu putea să se opună voinței naționale.

Viața lui Iuliu Maniu s-a confundat, în momente hotărâtoare, cu cea a națiunii. S-a născut cu patru ani înainte ca România să devină un stat independent – într-o Transilvanie aservită de șase ani opresivului sistem dualist, a studiat ca mulți alți tineri ai generației lui, în limbi și școli străine, însușindu-și un temei de învățătură care-i va fi necontenit de folos în definirea personalității sale și în lupta în care a fost angajat întreaga sa existentă. De tânăr s-a avântat în activitatea politică, slujind, totodată, neîntrerupt nu doar interese strâmte de partid, ci interese naționale, cu fapte și nu doar cu vorbe.Maniu a fost o personalitate singulară, trăind în mijlocul societății românești și slujind-o cu abnegație.Din acest punct de vedere sunt remarcabile negocierile cu guvernanții de la Budapesta, desfășurate în mai multe runde, care i-au permis să demonstreze, fără a avea aerul că urmărea acest obiectiv, faptul că oficialitățile ungare nu erau dispuse să acorde drepturi reale populației române majoritare din Transilvania.

Pe fondul noii situații create după prăbușirea monarhiei dualiste se constituie Consiliul Național Român Central care va conduce acțiunea de eliberare a Transilvaniei de sub dominație maghiară și care va avea ca obiectiv fundamental unirea cu România. Confruntat cu pericolul încheierii unui compromis cu guvernul maghiar, Iuliu Maniu va participa la jumătatea lunii noiembrie 1918 la tratativele de la Arad.În fața reprezentantului guvernului maghiar, Maniu afirmă tranșant decizia națiunii române de separare de Ungaria: “Națiunea română pretinde independența sa de stat și nu admite ca acest drept să fie întunecat prin soluții provizorii.” Este foarte sugestiv că la întrebarea ministrului maghiar Oszkár Jászi: “în definitiv, ce vor românii?”, Maniu a răspuns categoric: “Românii nu admit decât soluția radicală. Națiunea română vrea să-și aibă statul său propriu și suveran. Națiunea română vrea să-și înfăptuiască suveranitatea sa națională și de stat pe întreg teritoriul locuit de români, al Ardealului și al Ungariei. Dorim “separarea totală”.

Eșecul tratativelor de la Arad i-a determinat pe fruntașii ardeleni, în frunte cu Iuliu Maniu, să decidă convocarea la Alba Iulia a unei Mari Adunări Naționale care să hotărască soarta românilor din Transilvania, Banat și Părțile Ungurești.

Adunarea de la Alba Iulia a fost un eveniment grandios , un triumf intuit de Alexandru Vlahuță încă din 1911 când, în ziarul „Românul”, apărut la Arad, scriitorul afirmă în profetica sa poezie „Triumful așteptării” că Marea Unire a tuturor românilor este inevitabilă. În legătură cu evenimentul de la 1 decembrie Nicolae Iorga afirma sugestiv:

“Au vorbit atunci la Alba Iulia voia elementară a veacurilor de avânt zdrobit și de speranțe împiedicate.”

În calitate de delegat al cercului electoral Vințu de Jos, Iuliu Maniu a participat la Marea Adunare de la Alba Iulia, iar apogeul carierei sale politice va fi atins chiar în ziua de 1 decembrie 1918. Maniu a intrat în Sala Unirii și după un moment de tăcere, episcopii Miron Cristea și Iuliu Hossu s-au ridicat în picioare, aplaudându-l și ovaționându-l.

Era o spontană și unanimă recunoaștere a celui care era pe drept cuvânt arhitectul Unirii Transilvaniei cu România.Vizibil emoționat, Maniu va susține un discurs în care a evidențiat principalele obiective ale națiunii române după împlinirea Marii Uniri. Unirea tuturor românilor se întemeiază în concepția lui Iuliu Maniu pe unitatea noastră națională. Este supremul argument ce a stat la baza tuturor alcătuirilor statale naționale în epoca modernă. Unirea e cerută – spune Maniu – “în baza ființei noastre unitare naționale”.

Toate recensămintele, din toate vremurile și din toate provinciile românești unite în 1918 cu Regatul român, de la Nistru până la Tisa, Basarabia și Bucovina, Transilvania și Banatul, Crișana și Maramureșul dovedesc,in opinia marelui om politic,existența românilor în procente ce confirmă caracterul lor de populație majoritară; o majoritate care se unește în temeiul dreptului la autodeterminare cu vechiul regat român.

Unirea românilor este în concepția lui Iuliu Maniu realizată de noi și prin noi spre a asigura viitorul națiunii române: “Istoria ne-a învățat – spune Maniu – că nu trebuie să așteptăm nimic de la împărații străini și de la fiii altor neamuri, ci de la propriile noastre puteri. Adevărul ce ne călăuzește acum e că singură noastră forță care ne poate ține în viață e aceea provenită prin unirea tuturor românilor”.

Într-adevăr, cum sugestiv a punctat marele patriot în discursul său, puterea românilor a stat în unire, iar “nimic dar – spunea Maniu – nu ne poate sta în cale să înfăptuim această dorință. Trebuie să cerem încorporarea fără întârziere și pe veci într-un stat al tuturor românilor”. Maniu cere cu hotărâre nu numai afirmarea dreptului la unire, ci însăși săvârșirea Actului Unirii, fără întârziere, fără granițe în timp și într-un singur stat.

După ce Adunarea a votat în unanimitate unirea Transilvaniei, Banatului și a Părților Ungurești cu România, s-a decis alegerea unui Consiliu Dirigent format din 15 membri care să administreze Transilvania până la unirea deplină cu Țara Mamă.

Personalitatea desemnată a fi președintele Consiliului Dirigent a fost chiar Iuliu Maniu, lucru care l-a făcut pe Nicolae Iorga să-l considere “infăptuitorul” Unirii.

În februarie 1919, Maniu a fost ales președinte al Partidului Național Român, iar principalele sale obiective au fost organizarea Transilvaniei după retragerea administrației maghiare și introducerea administrației românești în provincie. Maniu considera acest fapt ca cea mai importantă realizare a carierei sale politice. Iuliu Maniu și-a atins obiectivele prin mijloacele juristului și ale omului politic de primă mărime. Prin trăsăturile sale de caracter pe care le-a stăpânit din primul moment al angajării sale în lupta noastră politică: încredere în națiunea română, hotărâre și intransigență în toate acțiunile și mai presus de toate demnitate, Iuliu Maniu poate fi inclus în Panteonul marilor bărbați de stat ai României.

Prof. Sorin Sitea